Profesorul Dumitru Nastasă ne spune lucruri neștiute despre alcool

Profesorul Dumitru Nastasă ne spune lucruri neștiute despre alcool

Alcoolul şi tutunul sunt două dintre cele mai răspândite droguri din lume. După un consum îndelungat, ele produc – fără dubii – scurtarea voluntară a vieţii. Răspândirea acestor toxice a crescut exploziv după al doilea război mondial.

Multă vreme (99% din durata de existenţă), în cursul evoluţiei sale, specia umană nu a cunoscut efectele alcoolului. Descoperirea alcoolului a avut loc târziu şi spontan, întrucât nu a fost nevoie de intervenţia omului în declanşarea fenomenului de fermentaţie.

Se poate afirma că, încă din epoca de piatră de piatră (cu 40.000 de ani î.Ch.), alcoolismul îşi împleteşte istoria cu cea a umanităţii, alcoolul străbătând împreună cu oamenii epocile istorice şi civilizaţiile. Alcoolul a reprezentat liantul social care de multe ori a contribuit la soarta unor decizii importante la nivelul individului, dar şi al societăţii.

Originea cuvântului „alcool” nu are nici o legătură cu substanţa „alcool”. Substanţa chimică „alcool” a fost folosită încă din epoca de piatră, sub diferite denumiri, dar primul care a folosit vocabula „alcool” pentru a desemna substanţa „alcool” a fost Paracelsus (1493-1541), una din cele mai pitoreşti figuri de medici renascentişti: el numeşte „alcool” – „spirtul volatil” obţinut prin distilarea vinului.

Originea cuvântului „alcool” provine de la vocabula „Al-kohol” care desemnează o pudră fină de „antimoniu” folosită la pictarea sprâncenelor şi ochilor femeilor elegante – deci nimic comun cu substanţa chimică „alcool”.

În contextul de faţă, cuvântul „alcool” denumeşte tipul de „alcool etilic”, „etanol”, „alcooli din grâu”, „spirt”, alături de alţi produşi cu acelaşi nume: alcool metilic şi alţi alcooli.

Cu mare probabilitate putem afirma că prima băutură alcoolică a apărut în epoca de piatră şi este vorba de „hidromel” – vin din miere de albine. La origine, folosirea alcoolului era legată exclusiv de practicile religioase, extinzându-se de-a lungul timpului la festivităţile tribale şi familiale şi la ritualurile de iniţiere. În timp, folosirea alcoolului a înlocuit ritualurile sacre cu sânge (cu sacrificări de animale şi nu numai). Alcoolul a fost investit cu o valoare simbolică pe care o regăsim şi astăzi în ritualurile societăţii.

Multe popoare din antichitate au asociat alcoolul cu „mitul virilităţii masculine”, considerând performanţele sexuale ale bărbatului care bea.

Dintre toate popoarele lumii, numai locuitorii tundrei, aborigenii australieni şi nord-americani nu au descoperit substanţe care să le modifice conştiinţa. În rest, toate popoarele au produs diferite forme de băuturi alcoolice, folosind aproape orice produs vegetal care conţine zaharuri, care, în procesul de fermentaţie, sub acţiunea unor enzime dau naştere la diverse băuturi alcoolice.

Din neolitic, vestigii arheologice atestă existenţa vaselor de lut pentru bere.

În papirusul din Eber – datat cu 15.000 de ani în urmă, sunt referiri la vin şi la bere. Raţiuni de ordin practic, au determinat popoarele Egiptului Antic să constate că mustul de struguri se alterează foarte repede transformându-se în vin, care este mai stabil, se păstrează bine şi oamenii care-l consumau nu se îmbolnăveau ca după consumul de apă impură.

Efectul narcotic al vinului era cunoscut din antichitate: referiri la acest aspect găsim în Odiseea lui Homer, unde Ulise a îmbătat paznicul peşterii unde era închis şi a scăpat cu toţi camarazii săi.

Grecii numeau vinul „nectarul zeilor”  şi nu scăpau nici un prilej de a se delecta cu băutura miraculoasă. Romanii, au preluat „cultura” grecilor în domeniu şi au transformat-o în adevărate orgii.

Biserica Romano-Catolică foloseşte vinul la oficierea Sfintei Liturghii.

În perioada Renaşterii, băuturile alcoolice au început să fie obţinute pe scară largă de către o categorie de indivizi care aveau controlul producţiei.

În Europa Centrală, apare în jurul anului 1300 o industrie a berii, care s-a extins în regiuni din nord, în care nu se putea cultiva viţa de vie dar se cultivau cereale. Concomitent, se producea o băutură alcoolică din miere de albine, iar în Mongolia se prepară şi astăzi o băutură alcoolică din lapte de iapă.

În secolul al XVI-lea se obţine alcoolul, prin procedeul de distilare în alambic, încercându-se folosirea lui în terapeutică, în special ca anestezic în chirurgie.

Tranchilizantul naţional în Rusia este „Vodka”, în Franţa era „Vinul” în trecut cum astăzi peste tot se folosesc medicamentele „calmante”: hipnoticele, sedativele şi tranchilizantele.

Dezvoltarea industrială de la sfârşitul secolului al XVIII-lea a favorizat expansiunea consumului de alcool, ducând la folosirea băuturilor alcoolice ca produse de consum. Oamenii au imaginat şi au încercat diverse tipuri de băuturi alcoolice, iar consumul lor a devenit o parte din cultura popoarelor. (În secolul XVIII, fabricanţii englezi obişnuiau să-şi plătească angajaţii cu alcool).

Astăzi este unanim recunoscut că substanţa toxică (drogul) cea (cel) mai des consumată de către oameni este „alcoolul etilic”.

Invocând preceptele de igienă, majoritatea statelor lumii monopolizează producţia şi distribuţia de alcool, pentru a mări încasările la „bugetul ignoranţei”. Astfel, în secolul XIV, un sfert din încasările fiscale depindeau de alcool. În unele state, conducătorii au intenţionat să eradicheze alcoolismul, dar popoarele, cu inventivitatea nativă, au imaginat distilatoare familiale şi au preparat alcool folosind amidonul din grâu, cartofi, sfeclă etc. Aceste practici populare au dus şi duc încă la numeroase accidente cu urmări tragice.

În secolul al XX-lea, producţia de băuturi alcoolice se realizează în întreprinderi locale şi uneori regionale. Acumulând cu rapiditate capital, acestea au fuzionat, mărindu-şi totodată  capacităţile de producţie şi reţelele de distribuţie, la scară naţională şi ceva mai târziu, la scară internaţională. Fuziunea s-a produs iniţial în sectorul producţiei de bere, continuând cu sectorul spirtoaselor şi la sfârşit cu sectorul vinului. Aceste concentrări şi fuziuni au dus la diversificarea importantă a varietăţilor de băuturi alcoolice şi a disponibilităţii crescute a acestora.

Ca şi în cazul industriei de medicamente, întreprinderile producătoare de băuturi alcoolice au înregistrat „boom-ul” economic de după război, însoţit de o creştere a consumului. În jurul anului 1970 când s-a înregistrat o stagnare a dezvoltării economiei, s-a înregistrat şi o scădere semnificativă a consumului de alcool.

Lăsând la o parte istoria alcoolului a cărei amploare este practic necunoscută beneficiind de o bibliografie importantă, la ora actuală se încearcă reunirea cercetărilor ştiinţifice legate de alcoolism pentru sensibilizarea publicului în sensul schimbării mentalităţilor legate de uzul şi abuzul de alcool.

Cercetările asupra alcoolismului pleacă de la unitatea individului şi se orientează către studiul conduitei comportamentului faţă de alcool, al factorilor predispozanţi, a structurii şi dinamicii dezvoltării alcoolismului, a reacţiei organismului faţă de intoxicaţia organismului. Se cristalizează astfel o etapă modernă în studiul cunoaşterii alcoolismului prin lărgirea ariei de cuprindere a cercetărilor prin echipe pluridisciplinare complexe.

În anul 1967, cercetătorul Pierre Fouchet foloseşte termenul de „alcoologie”.

Alcoologia este o disciplină care cuprinde ansamblul cunoştinţelor asupra structurii moleculare a consecinţelor individuale şi sociale ale consumului de alcool.

Alcoologia este o ştiinţă multidisciplinară aşezată la răscrucea dintre medicină, sănătate publică şi ştiinţe sociale, forţa ei decurgând tocmai din această diversitate. După anii 1970, alcoologia s-a dezvoltat concomitent cu creşterea tuturor domeniilor ştiinţifice, fiind şi ea cuprinsă în această mişcare generală.

Alcoologia a devenit un membru respectabil al comunităţii internaţionale de ştiinţă, făcând parte din mişcarea internaţională ştiinţifică.

Alcoologia este marcată prin importanţă, calitate şi vitalitate a cercertării, tratamentului şi prevenţiei consumului de alcool. Alcoologii sunt din ce în ce mai numeroşi, rândurile lor incluzând un mare număr de cercetători tineri, inteligenţi şi creatori, în formare.

În luna iulie 1997 a avut loc prima sesiune internaţională a editorilor în alcoologie la Farmington (SUA), care a avut ca obiectiv o mai bună coordonare a publicaţiilor ştiinţifice.

Multe guverne se preocupă acum de chestiunile alcoolului, a consumului de droguri, existând o divergenţă între alcoologie şi industria de băuturi alcoolice, care aduce venituri importante statului.

Reuşita eforturilor comune ale cercetătorilor, ale clinicienilor cât şi a celor a căror activitate se intersectează cu alcoologia rezultă din capacitatea de a convinge publicul de importanţa acestei probleme pentru sănătate, că sindromul de dependenţă care antrenează toxicomaniile, deschide cortegiul unor consecinţe nefaste biologice, psihologice şi sociale.

Factorii socio-culturali stau adesea la originea iniţierii uzului de produse toxice, factorii de ordin familial şi individual fiind favorabili în eventualitatea unei evoluţii spre conduite alcoolice sau toxicomanice. Riscurile expunerii subiecţilor la consumul de alcool şi alte droguri nu arată diferenţe din punct de vedere legislativ.

Evoluţia actuală a conduitei alcoolice la tânăra generaţie poate constitui o ocazie de revizuire a obiceiurilor noastre atât pe planul prevenţiei, cât şi pe cel al tratamentului subiecţilor consumatori abuziv de substanţe psihoactive.Dumitru-Nastasa-150x150

prof. Dumitru Nastasă. toxicolog/farmacolog

„Cunoașterea ne face liberi și sănătoși”!

 (va urma)

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.