Poluarea mediului și … sănătatea umană

Poluarea mediului și … sănătatea umană

În cadrul inter-relaţiilor dintre om şi mediul ambiant, acesta din urmă exercită asupra omului influenţe multiple, dintre care una din cele mai importante este acţiunea asupra sănătăţii. Din acest punct de vedere se ştie că mediul conţine factori care au o acţiune favorabilă asupra sănătăţii cunoscuţi sub numele de „factori sanogeni”.

Mediul conţine şi factori care au o acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii, determinând înrăutăţirea sau pierderea acesteia, denumiţi „factori patogeni”.

Acţiunea mediului poluat asupra organismului uman este foarte variată şi complexă; ea poate merge de la simple incomodităţi în activitatea omului, aşa-zisul disconfort, până la perturbări puternice ale stării de sănătate.

Efectele acute au fost primele asupra cărora s-au făcut observaţii şi cercetări privind influenţa poluării mediului asupra sănătăţii populaţiei; ele se datoresc unor concentraţii deosebit de mari ale poluanţilor din mediu care au repercusiuni puternice şi brutale asupra organismului uman. Marile epidemii de la Hamburg şi Petersburg de la sfârşitul secolului trecut, datorate poluării apei cu vibrionul holerei, iar mai recent, Londra – în anul 1952, când, datorită poluării cu pulberi şi dioxid de sulf s-au înregistrat peste 4000 de decese. Deşi rare, aceste episoade acute au avut meritul de a fi atras atenţia specialiştilor asupra sănătăţii populaţiei expuse, declanşând primele cercetări sistematice în domeniul relaţiei „sănătate – poluare”.

Efectele cronice reprezintă formele de manifestare cele mai frecvente ale acţiunii poluării mediului asupra sănătăţii umane. În mod obişnuit, diverşii poluanţi existenţi în mediu nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenţa lor continuă, chiar în concentraţii mai scăzute, nu este lipsită de efecte nedorite.

 

Efectele aerului poluat asupra sănătăţii populaţiei

Influenţa directă a poluării aerului asupra sănătăţii populaţiei constă în modificările ce apar în organismul persoanelor expuse, ca urmare a contactului lor cu diferiţi poluanţi atmosferici. Acţiunea directă a poluării aerului este rezultanta interacţiunii mai multor poluanţi prezenţi concomitent în atmosferă şi numai arareori acţiunea unui singur poluant.

Cei mai reprezentativi poluanţi din atmosferă sunt:

  • poluanţi cu acţiune iritantă:
    • Pulberi (sedimentabile sau în suspensie) ce acţionează la nivelul căilor respiratorii care, deşi prezintă mecanisme de protecţie faţă de efectele nocive ale poluanţilor (mucus, epitelii ciliate etc.), pot fi afectate de inflamaţii, rinite, faringite, laringite, bronşite sau alveolite. Dacă acţiunea poluantului este de lungă durată pot apărea afecţiuni cronice ca bronho-pneumopatia cronică nespecifică.
    • Oxizii sulfului, ce apar în aer prin arderea combustibililor fosili sau din diferite procese industriale, au un grad mare de solubilitate, produc iritaţii ale căilor respiratorii ce se traduc prin salivaţie, expectoraţie, spasme şi dificultăţi de respiraţie, care permanentizate duc la apariţia bronşitei cronice.
    • Oxizii azotului, ce rezultă ca şi cei ai sulfului, produc la nivelul căilor respiratorii blocarea mişcării cililor epiteliilor bronhice şi traheale. La nivel sanguin, se combină cu hemoglobina rezultând methemoglobina care împiedică transportul oxigenului către ţesuturi.
    • Substanţele oxidante (ozonide) generate prin acţiunea radiaţiilor ultraviolete asupra unor produşi de ardere ai hidrocarburilor, au efect iritant asupra căilor respiratorii, ceea ce facilitează suprainfecţiile cu germeni oportunişti.
  • poluanţi cu acţiune asfixiantă:
    • Oxidul de carbon, rezultat din arderi incomplete, se combină cu hemoglobina din sânge formând carboxihemoglobina, generând fenomene de lipsă de oxigen cu consecinţe dintre cele mai grave asupra respiraţiei diferitelor celule şi ţesuturi, ce se manifestă clinic prin dureri de cap, ameţeli, somnolenţă, greaţă, aritmii etc.
  • poluanţi cu acţiune toxică sistemică (generală):
    • Plumbul, eliminat în atmosferă sub formă de vapori care se condensează relativ repede, poate pătrunde în organismul uman atât pe cale respiratorie (mai periculoasă pentru că ajunge direct în sânge) cât şi pe cale digestivă (ficatul are o mare putere de detoxifiere a organismului). Acţiunea toxică a plumbului se exercită la nivelul sângelui (determinând apariţia de anemii) şi la nivelul sistemului nervos (provocând rămânerea în urmă a dezvoltării intelectuale la copii).
  • poluanţi cu acţiune fibrozantă:
    • Pulberile, mai ales cele cu densitate mare, persistă în plămân, determinând o scădere a elasticităţii pulmonare şi o reacţie de „corp străin”, cu formare de ţesut nou în jur, fenomen ce stă la baza apariţiei fibrozei.
  • poluanţi cu acţiune cancerigenă:
    • Hidrocarburile policiclice aromatice sunt poluanţi organici ce rezultă din arderea incompletă a combustibililor solizi şi lichizi. Se concentrează în organism în condiţiile unei expuneri prelungite.
    • Arsenul, Cromul, Beriliul, Cobaltul, Seleniul, Azbestul sunt poluanţi organici prezenţi mai ales în mediile industriale.
  • poluanţi cu acţiune alergizantă:
    • Pulberile minerale sau organice ca şi gazele (oxizi de azot, sulf, carbon) sau substanţele volatile din insecticide, detergenţi, mase plastice, medicamente etc., produc rinite acute, traheite, astmă sau manifestări oculare (conjunctivite şi blefarite) sau cutanate (exeme, urticarii etc.).
  • poluanţi cu acţiune infectantă:
    • Sunt reprezentaţi de diferiţi germeni patogeni din atmosferă. Deşi majoritatea germenilor ce cauzează boli infecţioase cu poarta de intrare respiratorie, ca: difteria, scarlatina, tusea convulsivă, rujeola, rubeola, varicela, gripa, guturaiul etc., au o rezistenţă scăzută în aer datorită unor factori ca: uscăciunea, temperatura scăzută, radiaţiile ultraviolete, contaminarea produsă prin aer este responsabilă pentru un număr mare de boli.

 

Efectele apei poluate asupra sănătăţii populaţiei

Ca şi aerul, apa este un factor indispensabil vieţii. În organismele vii, apa îndeplineşte multiple funcţii, de la dizolvarea şi absorbţia elementelor nutritive, la transportul şi eliminarea produşilor nocivi şi a celor rezultaţi din metabolism.

În condiţiile poluării mediului, calitatea apei folosită de populaţie poate constitui un important factor de îmbolnăvire.

  1. Boli infecţioase produse prin apa poluată (epidemii – afectează un număr mare de persoane sau endemii – formă de îmbolnăvire care se găseşte permanent într-o zonă):
  • Boli bacteriene:
    • Febra tifoidă este determinată de bacilul tific (Salmonella typhy), poate fi combătură prin vaccinarea antitifică şi prin respectarea măsurilor de igienă personală;
    • Dizenteria, produsă de Şhigella sp., este extrem de periculoasă prin efectele sale de deshidratare. Nu există vaccin.
    • Holera, produsă de Vibrio holerae, considerată eradicată în unele zone, putând reapare, chiar pe arii extinse;
  • Boli virotice:
    • Poliomielita, o boală invalidantă, poate fi prevenită prin vaccinare;
    • Hepatita epidemică este legată de transmiterea virusului prin apa contaminată, nu doar prin contactul cu omul bolnav;
  • Boli parazitare:
    • Amibiaza (dizenteria amibiană) este favorizată de rezistenţa sporită a parazitului sub formă chistică;
    • Lambliaza sau giardiaza se contractează prin consumarea apei infestate cu chişti;
    • Strongiloidoza este produsă de un parazit ce trăieşte în organismul uman;
    • Tricomoniaza este determinată de Trichomonas sp. (flagelat);
    • Fascioloza sau distomatoza;
  1. Boli neinfecţioase produse prin apa poluată:
    • Intoxicaţia cu nitraţi (efect methemoglobinizant);
    • Intoxicaţia cu plumb (saturnism hidric);
    • Intoxicaţia cu mercur ce are ca semne şi simptome: dureri de cap, ameţeli, insomnie, anemie, tulburări de memorie şi vizuale. Are de asemenea efecte teratogene (produce malformaţii la făt);
    • Intoxicaţia cu cadmiu afectează ficatul (enzimele metabolice), duce la scăderea eritropoiezei şi la anemie, scăderea calcemiei etc.;
    • Intoxicaţia cu arsen (ce se acumulează ca şi mercurul în păr şi unghii) duce la tulburări metabolice şi digestive, cefalee, ameţeli etc.;
    • Intoxicaţia cu fluor are forme dentare, osoase şi renale;
    • Intoxicaţia cu pesticide are efecte hepatotoxice, neurotoxice, de reproducere etc.

 

Efectele solului poluat asupra sănătăţii populaţiei

Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra sănătăţii populaţiei. Solul se află în strânsă corelaţie cu clima unei regiuni, atât prin configuraţia, natura şi structura lui. El constituie însă şi un factor important în răspândirea unui număr tot mai mare de boli, ca urmare a poluării sale.

Influenţa solului poluat asupra sănătăţii umane se exercită în primul rând ca urmare a poluării sale biologice:

  1. Poluarea biologică este caracterizată prin contaminarea solului odată cu reziduurile, cu germeni patogeni care pot fi: excretaţi de om şi transmişi prin sol (bacilii tific, dizenteric, virusurile holerei, poliomielitei, hepatitei etc.) şi biohelminţii ce sunt viermi care au nevoie de o gazdă intermediară pentru a se dezvolta, alături de geohelmiţi, care nu au nevoie de o gazdă intermediară.
  2. Poluarea chimică este cauzată în principal de pesticide şi îngrăşăminte;
  3. Poluarea radioactivă: Radiaţiile pot proveni din surse naturale şi artificiale, putând fi clasificate în radiaţii corpusculare şi necorpusculare, care la rândul lor pot fi ionizante (razele X, alfa, beta, gama) şi neionizante. Radiaţiile pot produce efecte la nivel molecular, celular, tisular şi la nivelul individului, cu afectarea gravă a stării de sănătate.Dumitru-Nastasa-150x150

„Cunoașterea ne face liberi și sănătoși” !

 Nastasă Dumitru, farmacist primar

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.