Poluarea apei

Poluarea apei

Poluarea apei reprezintă contaminarea izvoarelor, lacurilor, apelor subterane, apelor curgătoare, a mărilor şi oceanelor cu substanţe dăunătoare mediului înconjurător.

Apa este elementul care întreţine viaţa pe pământ. Toate organismele o conţin; unele trăiesc în ea, majoritatea o consumă. Plantele şi animalele au nevoie de apă pură (curată, nepoluată) şi nu pot supravieţui dacă apa este poluată cu chimicale toxice care dăunează materiei vii. Dacă poluarea apei este însemnată, poate ucide un număr mare de peşti, păsări şi alte animale din fauna acvatică, iar în unele cazuri poate ucide toţi membrii speciilor din zona afectată. Poluarea face ca pârâurile, lacurile şi toate acumulările de apă să un aspect şi un miros neplăcut. Nu este recomandat să se consume peştele şi crustaceele care trăiesc în apă poluată. Oamenii care beau apă poluată se pot îmbolnăvi grav, consumul îndelungat poate să producă şi cancer iar la femei, printre alte neajunsuri pot apărea sarcini cu probleme.

Principalii poluanţi:

Principalii poluanţi ai apelor sunt materialele chimice, biologice şi fizice care modifică calitatea apei. Poluanţii pot fi clasificaţi în mai multe categorii, fiecare având diferite acţiuni:

  1. Produse petroliere

Petrolul şi derivaţii petrolului sunt folosiţi drept combustibili, lubrifianţi, în industria maselor plastice şi în multe alte scopuri. Aceste produse petroliere ajung în apă în mare parte accidental, prin eşuarea navelor sau prin deteriorarea conductelor. Marea majoritate a acestor compuşi sunt otrăvitori pentru animale, sau se depun pe blana animalelor şi penele păsărilor făcându-le permeabile, condiţii în care unele animale mor de frig sau sunt împiedicate să se deplaseze.

  1. Pesticide şi erbicide

Substanţele chimice folosite de fermieri din belşug pentru îndepărtarea dăunătorilor, sunt preluate de precipitaţii şi astfel apa infestată se scurge în apa pâraielor, a râurilor şi a  acumulărilor de apă artificiale şi naturale. Unele din aceste substanţe chimice sunt biodegradabile şi se descompun repede în substanţe inofensive sau mai puţin toxice, dar cei mai mulţi din compuşii incriminaţi sunt nedegradabili, nu se descompun şi persistă o lungă perioadă de timp.

O mare parte din cantitatea de apă potabilă este contaminată cu pesticide. Peste 14 milioane de americani beau apă contaminată. Agenţia de Protecţie a Mediului estimează că mai bine de 30% din sursele de apă sunt poluate cu pesticide. Azotaţii, poluanţi derivaţi din insecticide şi pesticide, produc o formă foarte gravă de anemie la copii, boală de cele mai multe ori mortală.

  1. Metalele

Metale precum cuprul, plumbul, mercurul, seleniul, ajung în apă din mai multe surse: în mod natural din sol, din mine, din industria automobilelor etc. Asemenea pesticidelor, metalele se concentrează în organismul animalelor pe măsură ce sunt consumate prin intermediul hranei. Animalele la rândul lor sunt consumate de către alte animale (şi de către om) şi aşa mai departe, până când metalele ajung la concentraţii extrem de toxice în lanţul trofic. În cantităţi mari sunt otrăvitoare putând genera boli extrem de grave. De exemplu cadmiul, provine din îngrăşăminte cu care se tratează recoltele. Produsele astfel tratate, consumate în cantităţi mari de către oameni, produc într-o primă fază boli diareice şi în timp afectează (de multe ori ireversibil) ficatul şi rinichii. Plumbul poate ajunge în apă prin intermediul unor scurgeri din conducte fisurate şi deteriorate, sau din componentele unor sisteme vechi de transport a apei. La copii, plumbul poate produce (printre altele), boli mentale şi neurologice.

  1. Deşeurile

Cele mai periculoase sunt deşeurile chimice care pot fi toxice (otrăvitoare), reactive (capabile să producă gaze toxice sau explozive) şi inflamabile.

Dacă nu sunt tratate şi depozitate cu grijă, aceste deşeuri pot polua sursele de apă cele mai apropiate de locul depozitării (în aval de locul depozitării). În anul 1969, râul Cuyahoga din Cleveland, Ohio, a fost atât de poluat încât a luat foc şi a ars timp de câteva ore. Exemple de poluare accidentală cu deşeuri toxice a apelor curgătoare au fost înregistrate şi în România, în ultimii ani. Chimicalele folosite în industria echipamentelor electrice (şi nu numai în acest tip de activitate) pot ajunge în mediu acvatic prin deversări, putând atinge niveluri foarte ridicate – toxice şi otrăvitoare –  prin intermediul lanţului trofic.

  1. Cantităţile excesive de materie organică

Îngrăşămintele şi alte substanţe nutritive folosite pentru culturile din ferme şi gospodăriile individuale – grădini – pot ajunge foarte uşor în apă. Odată ajunse în apă, acestea încurajează creşterea plantelor, algelor, planctonului. Când aceste plante mor, se depun pe fundul apei şi microorganismele le descompun. În timpul procesului de descompunere, microorganismele consumă o mare parte din oxigenul dizolvat în apă şi astfel nivelul oxigenului din apă scade în aşa măsură încât vietăţile dependente de oxigenul din apă – de exemplu peştii – mor.

  1. Sedimentele

Sedimentele sunt particulele de sol (pământ) deplasate de către curenţii de apă şi pot deveni un pericol dacă sunt prezente în cantităţi mari. Eroziunea solului produsă de apă, vânt, precipitaţii, inundaţiile şi alunecările de teren pot fi foarte dăunătoare pentru că introduc în apă foarte multe nutrimente, apărând astfel poluare prin cantităţi mari de materie organică.

  1. Organismele infecţioase

Un studiu efectuat în 1994 de Centrul de Prevenire şi Control al Bolilor a semnalat că mai bine de 900.000 de oameni se îmbolnăvesc anual din cauza microorganismelor din apa potabilă şi dintre aceştia, peste 900 mor. Multe din microorganismele care se găsesc în număr mic în majoritatea surselor de apă sunt considerate poluanţi atunci când ajung în apa potabilă. Paraziţi precum Giardia lamblia şi Cryptosporidium parvum ajung deseori în sursele de apă potabilă şi provoacă boli grave copiilor, bătrânilor şi oamenilor care suferă deja de alte boli.

  1. Poluarea termală

Apa din râuri, lacuri, mări sau oceane este deseori folosită drept răcitor în fabrici şi centrale şi apoi este adusă înapoi la sursă mai caldă decât atunci când a fost luată. Chiar şi cele mai mici schimbări de temperatură în apă, îndepărtează speciile care vieţuiesc acolo şi atrag specii noi. Poluarea termală poate grăbi procesul biologic la plante şi animale sau poate reduce cantitatea de oxigen dizolvat în apă. Rezultatul poate fi acela al morţii speciilor care nu s-au adaptat vieţii în ape calde , sau în cazul râurilor poate duce la dispariţia vegetaţiei din zona poluată.

Cauzele:

Poluanţii rezultă în cea mai mare parte în urma activităţilor întreprinse de oameni. Poluanţii din surse industriale pot ajunge în natură prin ţevile de scurgere ale fabricilor sau din rezervoare subterane sparte. Apa poluată poate rezulta şi din mine, unde întâlneşte roci bogate în minerale sau substanţele chimice folosite în procedeele miniere de extracţie. Zonele populate şi în special oraşele pot contribui la poluarea apei, apele fecaloid-menajere ajung în canalizare şi de multe ori în surse de apă. Industriile deversează uneori mari cantităţi de poluanţi în canalizările oraşelor crescând astfel concentraţia şi varietatea poluanţilor în zona respectivă.

Nici mările şi oceanele nu sunt protejate de poluare. Poluanţii ajung în apă fie de pe maluri sau din râurile care se varsă în mări şi oceane, din nave sau de pe platforme petroliere eşuate. Resturile aruncate peste bord pot omorî animale marine sau păsări, sufocându-le sau blocându-le calea sistemului digestiv, dacă se înghit.

Pierderile de petrol au loc de obicei prin intermediul accidentelor, ca în cazul epavelor Amoco Cadiz de pe coasta franceză în anul 1978 şi Exxon Valdez în Alaska în 1992. Un alt mare accident a fost înregistrat în Golful Mexic în 1979 când nava Ixtoc 1 a deversat în mare 530 milioane litri de petrol. Cea mai mare vărsare de petrol a avut loc în timpul războiului din Golf în 1991, când forţele irakiene au distrus 8 rezervoare şi terminaluri petroliere de pe ţărm în Kuwait, deversând în mare 910 milioane litri de petrol.

Poluarea apei poate fi cauzată şi de alte tipuri de poluanţi. De exemplu, dioxidul de sulf de la coşurile unei centrale electrice, este considerat la început ca poluant al atmosferei. Aerul poluat se amestecă cu vapori de apă formând acid sulfuros şi sulfuric diluat care ajunge pe pământ sub forma ploii acide. Ploaia acidă poate cădea în zone unde există lacuri, râuri, devenind o formă de poluare a apei, afectând sau chiar eliminând speciile specifice locurilor respective. Tot la fel şi gunoiul poate crea poluare a apei, dacă apa de ploaie se strecoară printre deşeuri, absorbind toxine, dizolvând substanţe toxice şi apoi infiltrându-se în pământ, afectând apele subterane.

Am putea interveni ?

Sigur ! Sunt foarte multe de făcut pentru a împiedica poluarea apelor, dar toate acestea necesită timp, bani şi puţin efort din partea oamenilor, lucruri pe care majoritatea dintre aceştia nu sunt dispuşi să le irosească „doar pentru a salva planeta”.  Astfel:

  • Depozitarea deşeurilor să se facă în locuri special amenajate;
  • Reciclarea tuturor materiilor reciclabile;
  • Limitarea sau încetarea folosirii pesticidelor, insecticidelor şi a îngrăşămintelor chimice;
  • Interzicerea folosirii substanţelor chimice în apropierea surselor de apă;
  • Automobilele şi mijloacele de transport se vor spăla în locuri special amenajate;
  • Resturile menajere, apele utilizate la spălatul hainelor şi a obiectelor de uz casnic să fie aruncate direct la canalizare;
  • Folosirea pe cât posibil a materialelor biodegradabile şi ale celor reciclabile;
  • Verificarea stării tehnice a automobilelor pentru a evita scurgerile nedorite de benzină, motorină şi ulei;
  • Cine doreşte mai multe informaţii sau doreşte să se implice direct în salvarea surselor de apă, să se prezinte la cea mai apropiată instituţie ecologică.

„Cunoașterea ne face liberi și sănătoși” !

Nastasă Dumitru, farmacist primar

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.