Dumitru Nastasă: Iată efectele alcoolului asupra organismului!

Dumitru Nastasă: Iată efectele alcoolului asupra organismului!

În materialele de săptămânile trecute, am trecut în revistă o mică istorie a alcoolului şi a băuturilor alcoolice, felurite sorturi de băuturi alcoolice imaginate şi realizate de oameni, compoziţia chimică a băuturilor alcoolice şi substanţele toxice care pot să apară în băuturile alcoolice, în mod natural odată cu materia primă folosită şi din procesele de fabricaţie, sau în mod intenţionat, fraudulos, în scopul îmbunătăţirii unor caracteristici ale diverselor sorturi de băuturi alcoolice.

Am încercat să scot în evidenţă compoziţia complexă a acestor băuturi alcoolice, numărul mare de substanţe chimice identificate în acestea. Cu certitudine că mulţi compuşi identificaţi de cercetători sunt benefici organismului omului, dar, nu putem să facem abstracţie de prezenţa alcoolului etilic – care este un drog major şi a unor compuşi toxici pentru organismul consumatorului, compuşi a căror prezenţă în băuturi nu o putem controla în totalitate.

În contextul temei abordate de noi, ne vom axa mai mult pe substanţa numită „alcool etilic”, substanţă prezentă în toate băuturile alcoolice şi incriminată ca drog, fiind o substanţă care schimbă modul de funcţionare al organismului. Dacă utilizarea alcoolului etilic este larg răspândită, nu înseamnă că este sănătos să-l folosim. Alcoolul etilic este un drog care tulbură mintea şi care schimbă reacţiile chimice din creier, afectând modul de a gândi, a simţi, a vorbi şi a se mişca al oamenilor. Toate aceste efecte sunt periculoase, putând să fie fatale omului. Cu cât vom citi şi vom şti mai multe despre efectele alcoolului asupra organismului, cu atât vom fi mai pregătiţi pentru a lua o hotărâre cu privire la utilizarea lui.

Decizia rămâne să o luaţi voi înşivă !

Pătrunderea alcoolului etilic în organism, metabolizarea şi eliminarea acestuia

Alcoolul etilic pătrunde în organism în special din dorinţa omului de a bea. Ingerarea voluntară de băuturi alcoolice este la originea majorităţii intoxicaţiilor acute şi cronice, cunoscute sub denumirea generică de „alcoolism”.

Intoxicaţiile profesionale propriu-zise sunt foarte rare şi au loc prin inhalarea vaporilor de alcool în industria de profil şi în alte activităţi unde alcoolul este folosit drept materie primă în procesul tehnologic.

Literatura citează şi cazuri de intoxicaţie transcutanată la copiii mici, cărora li s-au aplicat pe piele comprese cu alcool sau li s-au făcut frecţii cu spirt medicinal.

După ce alcoolul (consumat ca băutură alcoolică) ajunge în stomac, este absorbit la nivelul mucoaselor gastrice şi duodenale şi ale intestinului subţire prin difuziune simplă, ajungând prin capilarele venei portă în ficat. Cantităţi mici de alcool se absorb şi prin colon sau prin inhalare, la nivelul plămânilor. Absorbţia alcoolului este totală în 2 – 6 ore şi depinde de perioada de timp în care are loc ingestia băuturii, de starea de plenitudine a stomacului (prezenţa sau absenţa alimentelor în stomac), sau a unor medicamente. Alcoolul, spre deosebire de mâncare, nu este digerat în stomac şi în intestine. După absorbţie, alcoolul este distribuit în toate organele, ţesuturile şi lichidele organismului, celulare şi extracelulare, prin traversarea simplă a membranelor. Alcoolul poate fi depistat în sânge după 20 – 30 de minute de la consum. Organele şi ţesuturile cu un conţinut mare de apă reţin mai mult alcool decât cele bogate în grăsimi, deoarece alcoolul este foarte solubil în apă. Totuşi, creierul, deşi are un conţinut mare de grăsimi (lipide), poate reţine o cantitate de alcool aproape egală cu cea din sânge, datorită puternicei sale vascularizaţii.

„Alcoolemia” este concentraţia de alcool din sânge, sau nivelul de alcool din sânge, sau imbibiţia alcoolică, sau intoxicaţia alcoolică, indicând cantitatea de alcool în fluxul sanguin al unei persoane. „Cantitatea de alcool din fluxul sanguin al unei persoane” se poate calcula din „probe de sânge”, din „respiraţie” şi din „urină”. Între cantitatea de alcool depistată în „respiraţie” sau într-o „probă de urină” şi cantitatea de alcool din sânge – alcoolemie, există o corelaţie strânsă, valorile putând fi deduse unele din altele prin formule şi calcule ştiinţifice, la îndemâna specialiştilor de laborator. De exemplu, o alcoolemie de 0,10%o înseamnă că o persoană are o parte de alcool pur la 1000 părţi de sânge şi se exprimă în grame de alcool la litru de sânge (g/l). Nivelul de alcool măsurat în respiraţie se exprimă de regulă în micrograme alcool la 100 mililitri aer (micrograme/100 ml aer). Din valoarea măsurată din respiraţie se poate deduce nivelul de alcool din sânge. Valoarea alcoolului în urină este mai mare decât valoarea alcoolului în sânge şi se exprimă în grame alcool la 1000 ml de urină (g/l urină).

Alcoolemia ajunge la valoarea maximă în sânge după 30 – 120 de minute de la ingestia alcoolului, în funcţie de felul băuturii alcoolice (concentrată sau diluată), de starea de plenitudine a stomacului şi de individ (cu referire în special la starea de sănătate, obişnuinţa de a consuma alcool etc.). Valoarea normală a alcoolemiei este zero, iar valori peste 0,15 g/l sunt considerate patologice. Aceeaşi cantitate de alcool consumată pe stomacul gol provoacă alcoolemii mai ridicate decât în cazul consumării cu alimente. Prezenţa „bioxidului de carbon” uşurează absorbţia alcoolului, fapt ce explică efectul şampaniei şi al vinurilor spumoase.

După întreruperea ingerării de băuturi alcoolice, nivelul sanguin scade cu 1-2,5 g/l/oră. La consumatorii cronici, viteza de distrugere (metabolizare) a alcoolului creşte la 3 – 4 g/l/oră. Pentru dispariţia completă a alcoolului din sânge, la o alcoolemie de 1 g%o sunt necesare 6 – 7 ore, cu condiţia opririi consumului de alcool şi ficatul să fie sănătos.

Odată absorbit, alcoolul ajunge în ficat unde are loc metabolizarea sa (distrugerea, transformarea) în proporţie de  80%, restul pătrunzând în circulaţia generală. În cazul ingestiei moderate de alcool, cea mai mare parte (73%) este metabolizată la prima trecere prin ficat (dacă ficatul este sănătos), fără a mai intra în circulaţia generală; acest aspect nu se întâlneşte la alcoolici. Cantitatea de alcool care pătrunde în circulaţia generală va fi metabolizată tot în ficat, în timp, la trecerile ulterioare a sângelui prin acest organ.

Capacitatea ficatului (sănătos) de transformare a etanolului (alcoolului etilic) fiind limitată, o parte din alcool părăseşte ficatul intrând în circulaţia generală provocând creşterea alcoolemiei. Sângele distribuie alcoolul în toate ţesuturile şi organele, în funcţie de afinităţi, cu producerea stării de intoxicaţie. Ficatul unei persoane de 16 ani poate metaboliza în 5-6 ore alcoolul din 120 ml de băutură tare sau 1,2 litri de bere, echivalând cu 5 – 10 g alcool pur pe oră.

În tot timpul în care alcoolul este prezent în organism, până la metabolizarea lui cu transformare în acetaldehidă, acetat, bioxid de carbon şi apă şi eliminarea acestor compuşi, acesta îşi exercită efectele toxice şi de drog la toate nivelurile.

Alcoolul etilic se elimină din organism în proporţie de 3-7 % prin respiraţie şi 2-4 % prin urină, restul fiind metabolizat în ficat, cu o rată constantă de 8 g etanol/oră, iar alcoolemia scade cu o,15 g alcool/litru sânge/oră, în funcţie de mulţi factori endogeni (care ţin de individ) şi exogeni.

Efectele alcoolului asupra organismului

– generalităţi –

Alcoolul poate afecta ţesuturile care protejează laringele şi stomacul, crescând secreţia sucurilor digestive, iritând constant învelişul stomacului, producând inflamaţia cronică a mucoasei = gastrită. Gradul de intoxicare este determinat de cantitatea de alcool consumată o singură dată precum şi de viteza de consumare. Consumat lent şi în doze (cantităţi) mici permite ficatului să metabolizeze alcoolul mult mai eficient decât consumat dintr-o dată. Gradul de intoxicaţie va fi minor.

Alcoolul este metabolizat de ficat până la bioxid de carbon şi apă, înainte de a părăsi organismul. Ficatul (sănătos) nu poate descompune odată decât cantităţi mici, restul alcoolului circulă în sânge până ce ficatul va fi din nou capabil să-l descompună (să-l metabolizeze). Când ficatul devine foarte slăbit, apar simptome ce interesează tubul digestiv şi sistemul circulator. Ciroza este o deteriorare a ficatului în care ţesuturile sănătoase sunt distruse, rămânând numai ţesuturile grase şi fibroase. Ciroza este cauzată de consumul excesiv de alcool.

Pe măsură ce alcoolul circulă prin sânge, el ajunge în tot organismul, în câteva minute fiind prezent în creier. Alcoolul are proprietăţi sedative şi depresive, el încetineşte activitatea creierului, împiedicând atât stocarea cât şi obţinerea informaţiei din memorie, putând produce halucinaţii şi chiar apoplexie.

Alcoolul poate deteriora vederea, auzul, gustul, mirosul şi pipăitul. Cantităţi mici de alcool, pot duce în timp la pierderea coordonării şi a puterii de reacţie, deoarece toţi muşchii corpului sunt sub controlul creierului.

În aprecierea efectelor toxice ale alcoolului, un rol important are şi greutatea individului: ficatul oxidează alcoolul, deci îl descompune chimic; o persoană mai voluminoasă, cu greutate mai mare, va putea suporta mai uşor efectele alcoolului decât o persoană cu greutate mai mică. Efectele de intoxicare apar atunci când alcoolul ajunge la creier şi nu mai poate fi oxidat (metabolizat) de ficat. Trebuie să reţinem că alcoolul nu este digerat în stomac aşa cum se întâmplă cu alimentele, ci este absorbit în sânge din stomac şi din prima parte a intestinului subţire.

Tăria unei băuturi alcoolice reprezentată de concentraţia de alcool din băutură, determină şi efectele sale asupra organismului. Nivelul de alcool în sânge (alcoolemia) reprezintă cantitatea de alcool transportat de sânge la creier, determinând şi gradul de intoxicare. În intoxicaţia acută se disting, în raport cu cantitatea de alcool ingerată – respectiv alcoolemia -, următoarele trei faze:

  1. faza de „excitaţie” (alcoolemie 0,5 – 1,5 g %o) cu euforie, logoree, expansivitate, senzaţie de căldură (vasodilataţie periferică), diminuarea capacităţilor fizice şi psihice;
  2. faza medico-legală (faza de „beţie”; alcoolemie 1,5 – 2,5 g %o) cu mers ebrios (necoordonat), disartrie (dificultatea de a articula cuvintele), confuzie mintală, scăderea acuităţii auditive şi vizuale, tulburări psihice ce duc la acte agresive;
  3. faza comatoasă (alcoolemie peste 2,5 g %o) cu midriază, hipotermie (prin vasodilataţie generalizată), comă, de multe ori cu exitus (sfârşit letal, moarte). Alcoolemii peste 4 g %o (300 – 400 ml alcool pur) conduc rapid la comă şi moarte.

În intoxicaţia cronică se observă manifestări neuropsihice (polinevrită, nevrită optică retrobulbară, tulburări de comportament, insomnie, delirium tremens) şi manifestări organosomatice (gastrite, ulcere, hepatită subacută până la ciroză, tulburări cardiovasculare, endocrine etc.).

După cum se vede, alcoolul are multe efecte asupra organismului: unele sunt de scurtă durată, altele sunt de lungă durată şi toate pot fi dezastroase. La aceste efecte toxice şi de drog ale alcoolului etilic, se adaogă efectele toxice ale celorlalţi compuşi chimici toxici, prezenţi alături de alcool etilic în băuturile alcoolice. Despre efectele acestor compuşi toxici asupra organismului individului consumator de băuturi alcoolice voi vorbi în materialele următoare.

Iată câteva efecte de scurtă durată ale alcoolului etilic:

  • răspunsuri încetinite faţă de mediul ambiant
  • scăderea coordonării
  • scăderea capacităţii de a gândi limpede
  • alterarea memoriei
  • vomă
  • tulburări de vedere
  • risc crescut de accidente
  • dificultatea de a merge sau de a sta în picioare
  • pierderea conştiinţei
  • comă

Câteva efecte de lungă durată a alcoolului etilic:

  • alcoolismul
  • pierderea memoriei
  • ciroza hepatică
  • deteriorarea creierului
  • boli de inimă
  • malnutriţia
  • scurtarea duratei de viaţă
  • moarte prin accidente (de maşină etc.)
  • moarte prin accidente legate de consumul de alcool.

În materialele următoare voi încerca să abordez influenţa exercitată de alcoolul etilic asupra unor organe şi sisteme ale organismului uman.Dumitru Nastasa

prof. Dumitru Nastasă, toxicolog/farmacolog

„Cunoașterea ne face liberi și sănătoși” !

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.