Consecinţele poluării atmosferice

Consecinţele poluării atmosferice

POLUAREA  ATMOSFERICĂ

Consecinţele poluării atmosferice (continuare)

 

  • Ploaia acidă:

În secolul XX, o ameninţare capitală la adresa calităţii mediului o constituie aciditatea aerului şi ploaia acidă. Cea mai mare parte a acidităţii aerului este produsă în ţările industrializate din emisfera nordică: SUA, Canada, Japonia şi majoritatea ţărilor din Europa de Est şi de Vest.

Efectele ploii acide sunt devastatoare pentru multe forme de viaţă, inclusiv pentru oameni. Aceste efecte sunt mai vizibile în lacuri, râuri, pâraie şi la nivelul vegetaţiei. Aciditatea apei omoară practic toate formele de viaţă. La începutul anilor 1990, zeci de mii de lacuri din Norvegia, Suedia şi Canada erau deja distruse de ploaia acidă.

Ameninţarea reprezentată de ploaia acidă nu este limitată de graniţele geografice căci vânturile transportă substanţele poluante pe tot globul. S-a confirmat faptul că poluarea provenită de la centralele electrice care funcţionează cu cărbuni din centrul şi vestul SUA era cauza principală a marilor probleme legate de ploaia acidă din estul Canadei şi nord-estul SUA.

Efectele distructive ale ploii acide nu se limitează numai la mediul natural; structuri de piatră, metal sau ciment au fost şi ele afectate sau chiar distruse. Unele din marile monumente ale lumii – catedralele Europei sau Colosseum-ul din Roma, prezintă semne de deteriorare datorate ploii acide.

Oamenii de ştiinţă folosesc noţiunea de „pH” pentru a exprima aciditatea sau alcalinitatea soluţiilor lichide. Pe o scară de la 0 la 14, 0(zero) reprezintă cel mai ridicat nivel de aciditate, iar 14 cel mai ridicat nivel de alcalinitate sau bazicitate. O soluţie de apă distilată care nu conţine nici acizi, nici baze, nici săruri, are cifra de pH egală cu 7, sau neutru.

Dacă nivelul pH-ului în apa de ploaie scade sub valoarea de 5,5 – ploaia este considerată acidă. Ploile din estul SUA şi din Europa au adesea un pH între 4,5 şi 4,0. Pentru creşterea acidităţii aerului sunt responsabili dioxidul de sulf, oxizii de azot şi acidul clorhidric. Acidul clorhidric se eliberează la combustia (arderea) deşeurilor de PVC (policlorură de vinil). Gazele de ardere, se dizolvă în vaporii de apă din aer şi rezultă acidul clorhidric.

 

  • Smogul:

Înainte de epoca automobilului, smogul provenea de la arderea cărbunilor şi situaţia era atât de gravă încât la începutul secolului XX, felinarele de pe străzile Londrei erau aprinse în jurul amiezii din cauza faptului că smogul şi praful întunecau cerul.

În zilele noastre, arderea benzinelor în motoarele autovehiculelor este principala sursă de smog în majoritatea regiunilor lumii. Sub influenţa razelor solare, oxizii de azot şi componentele organice volatile reacţionează în atmosferă având drept consecinţă producerea smogului fotochimic. Smogul conţine şi ozon, care este un compus al oxigenului alcătuit din molecule cu trei atomi de oxigen. Ozonul prezent în straturile joase ale atmosferei este otrăvitor şi pentru a determina agresivitatea smogului, cercetătorii trebuie să măsoare mai întâi cantitatea de ozon aflată în aer.

În prezenţa umidităţii atmosferice, dioxidul de sulf şi oxizii de azot se transformă în picături de acid pur, ce plutesc în norul de smog. Acest smog acid atacă plămânii şi distrug orice, în funcţie de cantitatea de acid, de la materialele uşoare până la marmură şi metal. Monumente preţioase din mari oraşe ale lumii inclusiv Parthenonul din Atena şi Taj Mahal din India, poartă amprenta smogului acid.

Smogul îngreunează vizibilitatea şi afectează sistemul respirator al copiilor, bătrânilor şi al celor care suferă de astmă şi boli de inimă. Smogul provoacă dureri de cap, ameţeală, stări de vomă şi în cele mai grave cazuri moartea persoanei afectate.

 

  • Efectul de seră:

Pământul este încălzit cu energie provenită de la soare. Când această energie ajunge în atmosfera Pământului, o parte din ea este reflectată înapoi în spaţiu, o mică parte este absorbită de atmosferă şi restul ajunge pe Pământ, încălzind suprafaţa.

Energia produsă de căldura Pământului este în mare parte absorbită de gazele atmosferice şi o mică parte ajunge în spaţiu. Acest lucru ajută la păstrarea unei temperaturi adecvate vieţii pe Pământ.

În concluzie, atmosfera Pământului permite pătrunderea razelor solare pentru a încălzi Pământul, dar reţine (captează) căldura care porneşte dinspre Pământ către spaţiu, acţionând asemenea unei sere, unde sticla cu care este delimitată sera este înlocuită de gazele atmosferice, în cazul Pământului. Acest efect, se cunoaşte sub titulatura de „efect de seră”.

Gazele din atmosferă responsabile cu menţinerea unei temperaturi normale pe Pământ, sunt dioxidul de carbon, metanul, oxizii de azot, ozonul şi vaporii de apă, toate provenite pe cale naturală. Dacă aceste gaze sunt prezente în cantităţi prea mari, atunci este absorbită şi reţinută prea multă căldură, acest fenomen ducând la creşterea temperaturii pe pământ.

Cărbunele, petrolul şi gazele naturale sunt folosite de către om drept combustibili. Se mai numesc combustibili fosili pentru că formarea lor a durat mii de ani. Aceşti combustibili fosili conţin cantităţi mari de carbon şi în timpul arderii eliberează o mare cantitate de energie şi de dioxid de carbon (CO2), gaz care eliberat în atmosferă, contribuie imediat la efectul de seră.

Combustibilii fosili nu sunt singurele materiale care prin ardere eliberează în atmosfera Pământului gaze toxice. Atunci când pădurile tropicale sunt arse pentru a se reda terenul agriculturii se eliberează în atmosferă energie şi gaze ce amplifică efectul de seră. Distrugerea pădurilor tropicale şi nu numai a acestora, fiind vorba despre orice exploatare neraţională a pădurilor Pământului, constituie o mare tragedie pentru Pământ, pentru că se distruge una din cele mai mari „fabrici naturale de Oxigen”, eliberându-se în atmosferă – în schimb – imense cantităţi de CO2.

Dioxidul de carbon (bioxidul de carbon, CO2) este principalul gaz responsabil pentru agravarea efectului de seră, alături de alţi peste 30 de „vinovaţi”. Astfel, oxidul de azot eliberat de ţevile de eşapament ale autovehiculelor, de arderile excesive ale pădurilor şi de folosirea insecticidelor şi pesticidelor, a cărui concentraţie în atmosferă a crescut de la începutul secolului trecut şi până astăzi cu aproximativ 80 %, este la fel de „vinovat” de amplificarea şi agravarea efectului de seră. Ozonul, deşi este foarte important ca un „ecran de protecţie” în calea pătrunderii radiaţiei ultraviolete prin atmosferă, la niveluri joase ale atmosferei este toxic şi poluant, contribuind şi la efectul de seră.

Vremea se schimbă de la o zi la alta şi temperaturile variază cu câteva grade în fiecare zi. Cercetătorii au estimat că o dublare a concentraţiei gazelor poluante din atmosferă, responsabile pentru efectul de seră, poate duce la o creştere a temperaturii medii cu până la 4,5oC. Din moment ce diferenţa de temperatură medie dintre ultima epocă glaciară şi temperatura medie a zilelor noastre este de numai 4oC, este greu de imaginat urmările catastrofale ale acestei creşteri de temperatură, aparent minoră. Fenomenul va duce la schimbarea condiţiilor climatice pe Pământ, prin urmare la schimbarea condiţiilor pentru practicarea agriculturii. Pentru unele regiuni de pe Pământ ca deşertul Sahara sau Siberia, acest fenomen ar însemna o adevărată binecuvântare, dar pentru unele ţări ar fi o adevărată catastrofă.

 

Putem interveni cu ceva benefic ?

Sigur că da ! Acţiuni benefice trebuie întreprinse începând de la fiecare din noi şi până la nivel global, peste naţiuni, popoare, guverne, ţări etc.

Pentru a produce energie sunt necesare centrale electrice. Centralele electrice au nevoie de combustibili şi arderea acestora reprezintă un pericol major pentru atmosfera Pământului. Am putea stopa acest fenomen folosind energia într-un mod raţional. Iată câteva atitudini care ar putea economisi şi salva energie:

  • Industria va trebui să devină mult mai eficientă din punct de vedere al consumului energetic, trecând de la utilizarea combustibililor fosili bogaţi în carbon (cărbune, ţiţei) la combustibili relativ săraci în carbon (gaze naturale), sau la combustibili alternativi;
  • Industria energetică în totalitate, de la extracţie şi până la consum, trebuie restructurată astfel încât să devină eficientă şi cât mai puţin poluantă;
  • Transporturile trebuie să se orienteze spre mijloace mai puţin poluante, cu consumuri reduse de combustibili sau cu combustibili alternativi;
  • Construcţiile trebuie să fie eficiente energetic şi să tindă spre utilizarea surselor de energie regenerabilă;
  • Echipamentele şi produsele să fie realizate cu consum redus de energie;
  • Pădurile vor fi protejate, chiar extinse şi exploatarea lor să se facă raţional;
  • Folosirea mai rar a automobilelor, în favoarea mersului pe jos, cu bicicleta sau cu mijloacele de transport în comun;
  • Evitarea pierderilor: reduceţi ceea ce folosiţi, refolosiţi lucrurile în loc să cumpăraţi altele noi, reparaţi obiectele stricate în loc să le aruncaţi şi reciclaţi cât mai mult posibil. Aflaţi ce facilităţi de reciclare sunt disponibile în zona voastră. Încercaţi să nu aruncaţi lucrurile dacă acestea ar mai avea o altă întrebuinţare;
  • Economisiţi apa: este necesară o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. Învaţă cât mai mult posibil despre problemele energetice ale Pământului şi cauzele care le determină. Află dacă sunt grupuri ecologice în zona ta şi contactează-le pentru informaţii suplimentare.

 

„Cunoașterea ne face liberi și sănătoși”!

Dumitru-Nastasa-150x150

Dumitru Nastasă

farmacist primar

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.