CLASIFICAREA DROGURILOR (exemple de droguri)

CLASIFICAREA  DROGURILOR (exemple de droguri)

Substanţele pe care astăzi le numim droguri au fascinat și ”bucurat” sute de milioane de oameni, din epoca sumeriană şi până în prezent. Consumul de droguri reprezintă o problemă relativ nouă pentru ţara noastră, cu care ne confruntăm din anul 1990. România, aflată la o intersecţie a principalelor rute de trafic de droguri, a devenit o adevărată „placă turnantă” pentru drogurile care ajung în Europa de vest. Concomitent cu intensa activitate de trafic, consumul de droguri a devenit, treptat, o problemă care se conturează tot mai clar ca un fenomen social scăpat de sub control. Din ce în ce mai mult, unii dintre noi realizează că drogurile sunt prezente şi se consumă, şi că cei atraşi de mirajul „paradisurilor artificiale” sunt din ce în ce mai numeroşi şi… din ce în ce mai tineri…

Consumul de droguri apare ca un fenomen cu profunde implicaţii de ordin social şi uman, afectând atât individul cât şi familia şi societatea. Toxicomanul devine un sclav al drogurilor care, la început, păreau soluţia tuturor problemelor sale. Treptat, totul în jurul toxicomanului dispare, drogul devenind a doua sa natură, noul lui mod de viaţă. Dispar obligaţiile familiale, profesionale, sociale, pentru ca în cele din urmă, el însuşi să dispară moral şi apoi fizic, fiind acaparat de ceea ce este mai presus de orice: drogul.

Termenul de „drog” este considerat a proveni din:

  • cuvântul persan „droa” care înseamnă „miros aromatic”;
  • cuvântul evreiesc „rahab” care înseamnă „parfum”;
  • cuvântul olandez „droog” care desemna, în urmă cu circa 200 de ani, „părţi din plante comercializate în farmacii;
  • cuvântul englez „drug” care desemnează orice produs medicamentos.

În sens ştiinţific, „drog” înseamnă orice substanţă care are capacitatea de a determina o stare de dependenţă.

Rădăcinile consumului de droguri sunt dificil de identificat; istoria şi evoluţia în timp a drogurilor relevă că acestea nu sunt decât în mică măsură o invenţie a lumii moderne, cele mai multe droguri fiind cunoscute şi folosite de multe milenii, iniţial la scară redusă, în rândul anumitor populaţii şi în anumite zone geografice, iar mai târziu la nivelul unui număr din ce în ce mai mare de indivizi, răspândirea făcându-se în diverse împrejurări şi oarecum în mod particular pentru fiecare drog în parte.

Drogurile pot fi clasificate din foarte multe puncte de vedere, pornind de la:

  • starea de agregare,
  • provenienţă,
  • structură chimică,
  • calea de administrare sau de pătrundere în organism,
  • efectele asupra organismului,
  • organele afectate sau funcţiile influenţate etc.

Toate clasificările sunt acceptate, considerând criteriul care stă la baza respectivei clasificări, dar, nici una nu este universal valabilă, care să cuprindă toate aspectele fenomenului. Voi aborda mai jos, câteva clasificări cu titlu informativ.

I – Din punct de vedere al stării de agregare:

  1. Droguri solide: pulberi – pentru dizolvat şi băut, pentru amestecat cu produse de patiserie, pentru fumat, pentru prizat, pentru dizolvat şi injectat etc.
  2. Droguri lichide: alcoolul şi altele, folosite „per os” (de băut) sau pentru administrat parenteral (injectabil).
  3. Droguri gazoase: numite şi „droguri inhalatorii”, constituite din diverse structuri „psihoactive” (psihotrope) sub formă de aerosoli, esenţe, cleiuri, solvenţi, nitriţi de butilen etc., unele dintre ele comercializate sub formă de „parfumuri ambientale”.

II – Din punct de vedere al provenienţei, deosebim:

  1. Droguri naturale: opiu, canabis, mescalină, cocaină, nicotină etc.
  2. Droguri semisintetice: heroină etc.
  3. Droguri sintetice: mialgin, pentazocină, LSD (dietil amida acidului lisergic), amfetamine etc.

III – Din punct de vedere al acţiunii:

  1. Droguri uşoare, minore: cafeaua, ceaiul etc.
  2. Droguri dure (grele), majore: morfina, cocaina, canabis, LSD, heroina, fenciclidina, mescalina, nuicotina, psilocibina etc.

IV – Din punct de vedere al acţiunii asupra Sistemului Nervos Central:

A – Droguri care deprimă activitatea Sistemului Nervos Central:

  1. Alcoolul şi băuturile alcoolice;
  2. Hipnotice, sedative şi tranchilizante:
  • benzodiazepine: diazepam, nitrazepam, rudotel etc.;
  • barbiturice: ciclobarbital, amobarbital, fenobarbital etc.
  • alte structuri chimice folosite ca somnifere.
  1. Solvenţi şi gaze inhalante: în afara celor amintite, continuăm cu: toluen, benzen, acetonă, butan, alcooli alifatici şi aromatici etc.
  2. Substanţe care reduc durerea – analgezice puternice:
  • Droguri opiacee – substanţe naturale din opiu: morfină, codeină etc.
  • Droguri opioide – substanţe de semisinteză sau sinteză chimică: heroină, mialgin, metadonă, fortral etc.

B – Substanţe care stimulează activitatea Sistemului Nervos Central:

  • Cocaina,
  • Cofeina,
  • Tutunul,
  • amfetaminele (prezintă şi efect halucinogen, vezi „ecstasy”, praful îngerilor etc.),
  • hormonii steroizi anabolizanţi.

C – Substanţe perturbatorii ale funcţiilor Sistemului Nervos Central (halucinogene sau psihodisleptice):

  • LSD – dietilamida acidului lisergic,
  • ciupercile halucinogene,
  • canabis, marijuana,
  • mescalina,
  • psilocibina etc.

Pentru a scoate în evidenţă marea diversitate a drogurilor, marea diversitate a structurilor chimice capabile să influenţeze activităţile normale ale organismului şi psihicului uman şi în special acele structuri chimice conţinute în produsele farmaceutice (medicamente), voi enumera mai jos câteva clase farmacodinamice care pot influenţa Sistemul Nervos Central, Sistemul Nervos Vegetativ etc., capabile să producă toleranţă, obişnuinţă, dependenţă psihică şi/sau fizică, în cazul unei utilizări abuzive, nejudicioase, fără recomandarea specialistului:

  • Hipnotice – barbiturice şi nebarbiturice;
  • Neuroleptice – fenotiazine, rezerpină, butirofenone etc.
  • Tranchilizante – difenilmetani, carbamaţi, benzodiazepine etc.
  • Psihoanaleptice – antidepresive, excitante corticale etc.
  • Psihodisleptice – halucinogene naturale cu azot, halucinogene fără azot, halucinogene de sinteză;
  • Excitante medulare şi bulbare – stricnină, picrotoxină etc.
  • Anticonvulsivante;
  • Analgetice-narcotice – opiu, morfină, derivaţi de morfină etc.
  • Analgezice, antipiretice, antiinflamatorii;
  • Anestezici locali – naturali (cocaina) şi de sinteză (xilina etc.);
  • Colino-mimetice – pilocarpina;
  • Colino-mimetice + colino-litice – nicotina;
  • Anticolinesterazice – ezerina;
  • Colino-litice – atropina, hiosciamina, scopolamina etc.
  • Blocante neuromusculare – curara;
  • Adrenolitice – alcaloizii din cornul de secară (ergot);
  • Adrenomimetice – adrenalina, efedrina etc.,

şi lista poate continua. In aceste grupe farmacodinamice sunt cuprinse mii de structuri chimice psihoactive, condiţionate în zeci de mii de produse farmaceutice.

Am introdus şi aceste ultime aspecte pentru a sublinia şi a evidenţia pericolul ce există la utilizarea abuzivă a medicamentelor, fără recomandarea specialistului.

Sumarele clasificări prezentate nu au epuizat nici pe departe toate clasificările drogurilor şi nu am amintit decât o mică parte din substanţele „incriminate” pentru efectele lor distructive asupra fiinţei umane.

Dacă acceptăm că drogurile există, se consumă cu diverse ocazii de indivizi aparţinând la diverse categorii de vârstă şi nivele de pregătire variabile, dacă fiecare din noi vom conştientiza fenomenul, atunci, uniţi, vom putea să luptăm cu succes împotriva flagelului devastator.

Dumitru-Nastasa-150x150

”Cunoașterea ne face liberi și sănătoși”

prof. Dumitru Nastasă, toxicolog/farmacolog

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.