Biserica Ortodoxă celebrează pe 6 ianuarie Botezul lui Iisus Hristos sau Boboteaza. Numită teologic şi Epifania, Teofania sau Arătarea Domnului, sărbătoarea aminteşte de momentul în care Iisus Hristos, la vârsta de 30 de ani, a venit la râul Iordan şi a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul.
În ajunul şi în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, la rugăciunile arhiereilor şi preoţilor se sfinţeşte Agheasma Mare. Creştinii ortodocşi pot lua pe nemâncate din Agheasma Mare în perioada 5 ianuarie – 14 ianuarie şi la recomandarea duhovnicului.
În localităţile aşezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau pe ţărmul mării, se obişnuieşte că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată, după care sar câţiva flacăi curajoşi pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoţii fac agheasmă (apă sfinţită), cu care „botează” apele, oamenii, animalele şi casele.
Această tradiţie face parte din multe altele în legatură cu Boboteaza, încărcate de practici magice şi obiceiuri agrare preluate în creştinism din tradiţiile anterioare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei şi a focului. Boboteaza este astfel şi o sărbătoare dedicată purificării naturii, şi mai ales a apelor, de forţele răului.
Acum se colindă, se prevesteşte cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta.
Se crede că în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobişnuite. Peste obiceiurile creştine ortodoxe de sfinţire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus şi multe practici păgâne, cum ar fi afumarea grajdurilor şi a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoţite de tot felul de strigături şi zgomote.
Toate acestea au în general un rol de curăţire şi de îndepărtare a răului.
Tradiţia ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie şi grâu fiert şi să se bea vin roşu.